Diacritice…hmmm

Deşi ,din comoditate,  până acum nu am folosit diacritice  am început să îmi dau seama de importanţa lor. Aspectul unui text scris cu diacritice e mult mai frumos , mai elegant , mai românesc dacă pot spune aşa . Plus că fac textul mai uşor de citit . De câte ori nu aţi avut probleme la citirea unui text fără diacritice? Consider că diacriticele fac parte din limba română şi ar trebui aplicate în viaţa de zi cu zi .

Dar în secolul vitezei cine mai are timp de nuanţe, delicateţe sau respect?

(E mai greu la început..dar ce nu e greu la început? )

Vrei sa fii copywriter ?

Prietena mea din copilarie, mi-a zis intr-o zi: '' Cand o sa fiu mare o sa ma fac copywriter.'' Pe atunci nu stiam ce semnifica  exact termenul de copywriter, de aceea m-am hotarat sa scriu cateva cuvinte despre ce inseamna copywriter si cu ce se ocupa acesta. Daca va imaginati ca un astfel de job presupune scrierea de texe in masa, totusi lucrurile nu stau chiar asa. A face copywriting nu e chiar floare la ureche, trebuie sa ai anumite calitati care sa puna in valoare acele texte pe care le scrii, pentru a se ajunge la rezultatul dorit. Rolul unui copywriter este de a scrie texte persuasive cu scopul de a genera vanzari. Acum, nu sunt in masura sa dau sfaturi, pot doar sa enumar cateva calitati pe care eu le consider esentiale pentru aceasta meserie.

Unu: gramatica si copywriterul ar trebui sa fie prieteni buni, chiar cei mai buni prieteni. Degeaba ai o imaginatie bogata si trasnita, daca atunci cand insiri cuvintele pe foaie, hopa si greselile. Mi se pare de bun simt ca un text care are menirea de a impresiona si emotiona vizitatorul, sa fie scris corect.

Doi: O persoana anume, afirma cu tarie ca orice om inteligent este capabil sa scrie un text. Nu am facut un studiu in privinta asta, dar pot sustine cu convingere ca pentru a scrie un text bun de coywriting trebuie sa ai multa, multa imaginatie si inclinatie spre scris. E una sa scrii un text de content writing si alta sa faci un text de copywriting.

Trei: Un copywriter bun, nu minte. Desigur, incearca sa mascheze defectele produsului, dar nu se apuca de insirat prostioare care nu au legatura cu produsul respectiv si care pot induce in eroare vizitatorii.

Meseria de copywriter este mult mai complexa, am prezentat doar trei dintre aspectele care mi se par cele mai importante. Cu fiecare articol scris dobandesti experienta si ai sansa sa devii din ce in ce mai bun.

Fericirea

Fericirea este o stare ce se defineşte în funcţie de fiecare persoană în parte , se mulează pe stilul de viaţă al fiecaruia .Odată cu trecerea prin fiecare etapă a vieţii omul îşi modeleaza termenul de fericire sub influentă orgoliului , viciului sau a dezvoltării spiritului de solidaritate. Desigur factorii pot curge la nesfârşit deoarce oamenii sunt unici.

Unii îşi măsoara fericirea în litrii , alţii în femei, unii în clipele petrecute cu sufletul pereche şi alţii sunt fericiţi pentru că au prins un nou răsărit sau un nou apus şi au putut vedea frumuseţea şi măreţia lumii.

Sunt multe de spus despre această stare ,care uneori trece mai repede decât un clipit, de aceea unii inceărcă să îi sporească efectul prin diferite trucuri.Cu succes sau fară ?

Dar am găsit 4 legi care ar putea exprima baza conceptului de fericire:

1.   Viaţa în aer liber.

2.   Iubirea unei fiinţe.

3.   Desprinderea de orice ambiţie.

4.   Creaţia.

În ceea ce priveşte numarul 3 , sunt puţin confuz nu ştiu dacă e adevarat sau nu:| Dar cum spuneam fericirea nu se poate defini într-o singură definiţie general valabilă.

Persoana pe care nu o voi avea..

Pot să îţî vorbesc despre constelaţii , stele , sori şi înflacăraţi meteori. Despre asta aş putea să îţi vorbesc , pentru că le ştiu . Dar..ochii tăi sunt însuşi misterul , când îi văd raţiunea şi toate cunoştinţele mele se fluidizează , se scurg apring în neant de parcă ar vrea să sece toată puterea minţii , lăsand inimii rolul ei.  Enigmatică fiinţă , prea greu de descifrat îţi e misterul!  Din fulgi şi roci zeii ţi-au zămislit trupul .Un trup  perfect , un trup de vis , unul de neatins.

Sufletul tău e o frunză în furtună , alteori o mare liniştita  .Oricum ar fi şi el mi-e fercat . Tu nu aparţii  lumii mele iar eu nu aparţin universului tău.

Se poate mai bine? Se poate mai rău?

5 lucruri pe care nu le stiai despre bancuri

Toata lumea este familiarizata cu termenul de banc. Totusi, mult mai putin stiu insa macar 1 lucru legat de istoria bancurilor, unde isi au originea, care a fost lucrul care a declansat aceasta "epidemie". Cu totii spunem bancuri si ne place sa ascultam bancuri. Fie ca e vorba despre o petrecere, o iesire cu prietenii sau o seara la un foc de tabara, e pacat daca lipsesc bancurile. Pana la urma cam acesta este si rostul lor, cel putin in vremurile noastr: sa destinda atmosfera si sa descreteasca fruntile.

Una dintre modalitatile pe care le avem la indemana pentru a ne face ziua mai buna sunt bancurile. Bancurile, dincolo de faptul ca sunt povestiri scurte, concise, inspirate din intamplari reale sau imaginate de catre persoanele cu un simt al umorului foarte bine dezvoltat, au in spate o istorie cu adevarat surprinzatoare.

Bancuri tari au aparut in trecut tot din nevoia de a rade, de a se amuza, de a satiriza, de a pastra intr-un document si intamplarile amuzante ale celor mai mari nu numai pe cele serioase si distinse. Printre primii umoristi a fost si bufonul care trebuia sa se ocupe intocmai de nevoile regelui. Mai apoi, bufonul a disparut din motive impuse de biserica,si la scurt timp au aparut carticele cu anectode care erau pe atunci o bucurie pentru orice persoana. Pe acest lucru se bazau in trecut si persoanele implicate in conducerea tarii deoarece in vechile bancuri gasim si influente politice.

Acum insa, trecem la cele 5 lucruri pe care pariez ca nu le stiati despre bancuri.

1. In primul rand, originea bancurilor este cea mai importanta. Primele bancuri sau mai degraba glume, au fost rostite in Grecia.

2. Acum ca am identificat locatia, poate ca o data exacta ar fi de folos. Un jurnalist din New York a descoperit nu de mult ca primele bancuri au fost rostite acum nici mai mult nici mai putin de 4000 de ani. Nu-i asa ca-i uimitor?

3. Primele bancuri au fost intemeiate pe baza a doua mari si importante teme: sexul si puterea. Astazi, pastram in continuare parte din traditie, cum ar fi bancurile cu blonde sau cele cu presedinti.

4. A fost descoperita si cea mai veche culegere de bancuri de catre un academician de la Universitatea Cambridge, de Mary Beard. Aceasta carte se numeste ,,Philogelos’’si dateaza inca din secolul III sau IV deoarece nu se poate stii cu exactitate. In aceasta carte se gasesc 265 de bancuri, mare parte din ele facand referire la problemele, deprinderile si moravurile din antichitatea romana, cartea fiind scrisa in Roma Antica.

5. Ultimul insa nu cel din urma lucru pe care nu il stiat despre bancuri este acela ca la inceput, bancurile aveau forma bancurilor seci pe care le cunoastem astazi.

Ulterior insa am devenit mai evidenti si evident, mai comici si mai putin interesati de termene ca subtilitatea sau secul. In concluzie, bancurile sunt povestirile care ne fac sa ne simtim mai bine, care ne readuc zambetul pe buze si care ne ofera detasare.

Nu ai unde sa gasesti alinarea…

Priveste in jur….privesti? Ce vezi? vezi ce ai vrea, ori nu?

Iti spun ca a inceput sfarsitul.. auzi tipatul visurilor sacrificate pe esafodul ignorantei? Sau simturile ti-au ramas impetrite de cand ai vazut paloarea viselor, ce stau atarnate, in padurea realitatii…..  Tu ai ramas impietrit… timpul insa a rupt-o la goana.. alearga besmetic.. fiind singura forma de energie libera…. iar in goana lui nebuna, in haotica lui graba, intoarce lumea pe dos….. nimic din cea a fost nu  va mai fi….. nici macar inceputul….. toate se indreapta acum, mai sigur ca oricand, spre poarta din infinit, prin care o data trecut, te scalzi in linistea de mormant… te racesti, pana cand timpul  va pierde amintirea ta….

Mai sunt, putini, care incearca sa domoleasca timpul…. ii fac ode, cantari, ii arata frumosul… Dar crezi oare ca vor reusi?

Cei mai multi s-au resemnat… asteapta ca timpul sa paseasca pe poarta si odata cu  racirea lui… spera ca si ei isi vor gasi linistea… ce iniste… halal liniste…..

Cred ca doar magicienii vor scapa…

Nervi..

Vreau sa ies din starea de nervozitate prin care trec de doua zile incoace. Nu stiu cum am intrat in ea, nu stiu ce anume mi-a declansat-o, cert e ca nu mai vreau sa o simt. Totul din jurul meu ma irita. Chiar si somnul o face, cu visele lui ciudate si de neinteles pentru mintea mea. Nu am invatat inca nimic pentru bacalaureat, astfel ca panica a inceput sa creasca in mine, caci lumea din jurul meu pare a fi intrat deja intr-un anumit ritm. De admitere, sa nu mai zic. De vreo luna nu am mai fost la meditatii la engleza. Culmea e ca admiterea este mai importanta decat examenul de bacalaureat, iar eu le tratez exact invers. Ma simt obosita, desi orele de somn mi le fac. Mama vorbeste incontinuu, despre cum nu mananc, despre facultate, despre viitor. Tata este exact opusul. Nici nu stiu de ce imi mai pasa, de ce mai pun la suflet atitudinea lui. Poate ca asa e mai bine. Si maine e abia luni. Iar incepe scoala, iar o iau de la inceput cu meditatiile tarzii si cu trezitul de dimineata. Si mi-e ciuda cand ii vad pe cei din jur cum ies, cum se duc la tot felul de petreceri, cum nu stiu cu ce sa isi umple timpul ca sa nu se plictiseasca. Nu imi pasa ca ei sunt a 11-a, ca sunt a 10-a. Nu ma incalzeste cu nimic faptul ca vor trece si ei prin ce trec eu. Momentan, as da orice sa fiu in locul lui si cum nu pot sa fiu, aleg sa ii invidiez. Si stiti ce ma sperie cel mai tare? Inca nu m-am apucat sa invat. Oare cum o sa fiu cand o sa o fac? Oare cum o sa fiu cu cateva zile inainte de examen? Nu ma vad bine.

Terenuri la padure

Pentru ca stiu cat de greu este sa gasesti un teren bun in apropierea Bucurestiului, m-am gandit sa impartasesc cu voi un site pe care l-am gasit nu cu mult timp in urma, dupa idelungi cautari. Este vorba de site-ul terenurilapadure.ro.

    Site-ul promoveaza terenuri de vanzare in comuna Tartarasti din judetul Dambovita. Ca si localizare, acesta se afla in zona de nord vest, pe soseaua ce duce spre Targoviste. Aflat la o distanta de 20 de minute de Piata Victoriei, acesta permite un acces facil inspre zonele de birouri din capitala. Dar nu distanta scurta este cea care mi-a atras atentia, desi trebuie sa recunosc ca este un plus destul de mare, ci zona in care sunt localizate terenurile.

    Acestea sunt de fapt niste loturi, care se vand special pentru constructia de case si vile, in apropierea de padure. Aceste loturi sunt legate de drumul principal printr-un drum de acces modern,  si dispun de stalpi de curent la fiecare lot. Pretul este deasemenea foarte avantajos, daca tinem cont ca pretul pentru 500 metri patrati este de aproximativ 11.000 – 11.500 Euro. Acesta inseamna un pret de 22 – 23 Euro pentru metru patrat. Zona este in plina dezvoltare, iar daca vi se pare tentanta ideea ar trebui sa va grabiti pentru ca deja mare parte din loturi au fost vandute.

    Inca un lucru care consider ca este necesar sa il mentionez este faptul ca aceste terenuri beneficiaza de PUZ (plan urbanistic zonal), ceea ce in termeni mai simpli inseamna ca imediat ce ati facut achizita acestui teren puteti sa va apucati de construit. PUZ este aprobat pentru constructii de tipul P + 1(2).

    Cred ca cel mai usor mod de a va convinge daca decizia de a achizitiona un teren in aceasta locatie, este cea corecta ar fi facand o vizita pana acolo.Totusi pana ajungeti acolo mai multe informatii si numere de telefon de contact gasit pe site-ul terenurilapadure.ro.

Imi pare rau.

Am incetat sa mai cred in oamenii din jurul meu, acum mult timp. Pe aproape toti ii percep ca fiind, mai devreme sau mai tarziu, motivul unor dezamagiri crunte. Astfel ca, de la o varsta oarecum frageda, am preferat sa stau sub carapacea mea. Fie ca era soare, fie ca era ploaie ori ninsoare, eram intotdeauna in siguranta. Nu vroiam sa explorez necunoscutul, caci imi fusesera suficiente cele cateva mici experimente care s-au dovedit reale esecuri. Asa a crescut in mine nesiguranta. In prezent, inca ma lupt cu ea. Si are multe efecte secundare, pe care le simt in fiecare zi pe pielea mea. Nu ma simt demna de dragostea celor din jur, nu pot sa inteleg de ce el m-a ales pe mine, oglinda imi reflecta o alta imagine decat cea pe care o vad ceilalti. Si mi-e frica de mor! Am iesit, de-a lungul unui proces destul de indelungat, din carapace. Ce fac de acum inainte, insa? Daca am luat decizia gresita? Imi place sa cred ca nu, dar doar timpul imi poate da dreptate.
Ce vreau sa spun eu in acest post? Vreau sa imi cer iertare lui, pentru comportamentul pe care l-am avut in ultima perioada. Nu ma regasesc in actiunile mele. As putea foarte usor da vina pe o a treia persoana, insa ce rost? Imi asum intreaga responsabilitate pentru faptele mele. Doar ca e al naibii de greu sa nu fiu afectata de tot ceea ce mi s-a intamplat. Iar reactiile, supararile, enervarile, toate sunt ca un fel de trenulet ce merge alaturi de mine, oriunde m-as duce. Sau ca o geanta, ca sa sune mai moderna comparatia. Multora le este frica sa intre intr-o relatie, le este frica atunci cand se gandesc ca se poate incheia. Mie mi-e mult mai frica, caci pentru prima data, mi-am scos inima si am pus-o in mana lui. El decide.

Dintotdeauna mi-a plăcut cuvântul.

 Memoria te fixează, în vreme ce istoria se mişcă înainte. E atât de simplu. Obsedat de memorie, nu mai gândeşti nici primii paşi din faţă. Nu e dezirabil sau normal, şi e perfect ilogic. Singura amnistie reală nu e ‘încheierea conturilor’, ci uitarea. Dar o uitare care nu e cecitate vinovată, ci o formă consimţită de uitare: uitarea ca reverenţă, ca reprezentaţie a politeţii, a solidarităţii, a comprehensiunii celuilalt, uitarea ca înţelegere a lumii. O lume căreia trebuie să-i pui punct.

       Mă uit uluit în jur. Trebuie să admit. Sistemul (munceşte, consumă, votează şi taci) e încă redutabil. Tot mai obosit de ce se întâmplă; treptată estompare de real. Nu înţeleg pe ce raţionament practic stăm.

       Lucrurile care te-au construit, te-au vertebrat, cărora le eşti recunoscător; o carte, o emoţie, un om pe care l-ai întâlnit la timp. Cât de ciudat… Ajungi să deteşti toate astea, cu timpul. Îţi dai seama că nu te vor fi salvat, că ele n-au salvat pe nimeni.

       Descoperit în apropiere un nou paradis agreabil, ignorat de ‘turişti’, complet necunoscut.
       Când cutreieram în copilărie, cu grupuri, zone muntoase mai puţin accesibile, dădeam uneori peste câte o căbănuţă minusculă, foarte rustică, din bârne solide. Nu putea să aibă mai mult de o cameră şi o bucătărioară. Mi se părea atât de bizară. Găseai întotdeauna cheia deasupra uşii sau sub butucul de lemne. Înăuntru aveai, clădite, provizii de conserve pentru un an, un pat şi o sobă. Pe cărările acelea nu se aventurau oricum decât urşi şi mistreţi. Pădurarul ajungea o dată la două-trei săptămâni, să verifice locul. Erai liber să te adăposteşti, şi plecai lăsând cheia unde ai găsit-o. Căsuţa era accesibilă tuturor. Nu ştiu dacă aşa ceva mai există acum. Când am întrebat ce este, ni s-a spus: ‘E un refugiu’.
       Dintotdeauna mi-a plăcut cuvântul.

Vacante in Egipt cu bani putini

Pentru turistii dornici sa incerce ceva nou si inedit, Egiptul se poate transforma intr-o destinatie de vacanta cu adevarat incantatoare. Cunoscut inca din antichitate ca fiind unul dintre leaganele civilizatiei, Egiptul este o tara a contrastelor, in care turistii occidentali au ocazia sa intalneasca o cultura total diferita de cea a lor, dar care cu siguranta ii va fermeca.

In cazul in care doriti sa mergeti in vacanta in Egipt 2013, este indicat sa apelati la sistemul early booking, prin intermediul caruia puteti sa achizionati vacanta mult dorita la preturi considerabil mai mici, fata de lunile de dinainte de sezonul turistic de acolo. Hotelurile din Egipt ofera conditii de cazare excelente, bazate in proportie foarte mare pe all inclusive, care reusesc sa corespunda celor mai pretentioase cerinte ale turistilor.

Posibilitatile de petrecere a timpului liber sunt diversificate, astfel turistii se pot relaxa la plaja, pot sa se plimbe cu camila prin desert, pot vizita numeroasele moschei si alte obiective turistice de o insemnatate aparte pentru istoria acestui popor sau se pot plimba printre medine, acele centre vechi ale oraselor, cu stradute inguste, in care se pot intalni numerosi comercianti, localnici, care vand atat mirodenii si condimente cat si haine, alimente sau suveniruri interesante, menite sa atrage turistii curiosi. De obicei, o vacanta in Egipt se intinde pe durata a 7 nopti de cazare si include transport cu avionul, transferul de grup aeroport- hotel- aeroport, servicii de tip all inclusive. Este bine sa stiti faptul ca trebuie sa aveti bani, pusi separat pentru a lasa bacsis dar si pentru alte cheltuieli neprevazute.

Cei care nu sunt dispusi sa plateasca foarte mult pentru a petrece un concediu exotic si diferit fata de unul obisnuit, varianta achizitionarii unuia prin sistemul early booking poate fi una foarte convenabila si la indemana. Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa urmariti ofertele care apar, sa aflati exact toate detaliile concediului, mai ales cele referitoare la transport, cazare, diverse alte taxe privind obiectivele turistice sau excursii optionale. Trebuie de asemenea sa fiti sigur de data la care puteti pleca in concediu, de disponibilitatea pe care o aveti, pentru a nu fi neviot ulterior sa o modificati. Puteti beneficia de conditii de cazare excelente, in care va veti simti rasfatati si veti putea sa va odihniti, dupa o zi lunga la plaja sau dupa o calatorie inedita in desert alaturi de beduini. Puteti beneficia de o reducere chiar si de 30% daca va cumparati vacanta prin early booking, dar trebuie sa stiti ca de regula se plateste jumatate din valoarea pachetului turistic in cateva zile, dupa ce ati confirmat faptul ca sunteti interesat de oferta.
   
Egiptul este o destinatie tot mai cautata, care isi respecta clientii si care poate oferi tot ceea ce este necesar pentru o vacanta minunata, iar daca, de tot acest confort va puteti bucura, platind foarte putin, aceasta poate fi cu adevarat de vis.

Omul.

 Nu e vorba şi nu cred că aş avea vreo ideologie. E vorba de ideea pe care mi-o fac despre această aventură, interesantă şi în sine integral tragică, care e faptul de a fi viu. Şi această idee nu are de-a face cu banul, cu beneficiile, cu liberalismul, cu piaţa – ci cu oamenii. Cu agitaţia lor tragică şi personală. Nu mă interesează figurile oraculare, ghizii ideatici care gândesc dresaje şi propun ce e dezirabil de gândit, ori ce-ar trebui făcut cu masele. Deloc. Ci deconstrucţia relaţiilor umane într-un univers ostil şi lipsit de sens obiectiv. Omul e în centrul lucrurilor pentru că tragicul e în centrul lumii, iar omul locuieşte tragedia. Nu mă interesează nici un alt raport la lume şi nici un fel de ghidaj sau spirit sectar consolator. Cred că e integral absurd să trasezi săgeţi de orientare într-un labirint fără ieşire; aşadar din fastul credibil şi necesar al iluziilor nu mă interesează nimic. Mă îndoiesc că asta are un încadrament ideologic. E pură luciditate şi dorinţă de a rămâne, mai degrabă, – cu un preţ sistematic mare – în cadrele lucidităţii, încercând să pari destul de viu în restul timpului.

Parisul..

Parisul azi. Nu că s-a terminat cu el. Dar ai impresia că o întreagă epocă, ‘literară’ etc., a fost îngropată. Peste 70 de ani, peste 200 – raşi, dispăruţi sub moloz. Cei care au răsărit vegetal deasupra sunt fără milă şi senini, n-au legătură cu nimic.
       (Art. Onfray.  Discret, Franţa o ia într-o direcţie neaşteptată. Nu ştiu dacă vor propune chiar democraţia directă, ca elveţienii, dar e clar că se schimbă ceva. Lucrurile sunt mai mai mult sau mai puţin coapte pentru un soi de revoluţie internă. Vechea reţea vigilentă a gândirii conforme, consensuale, de promptă reducere la tăcere, e uzată şi se dezintegrează.)

       Impresionat că memoria olfactivă e indefectibilă. Poţi uita chipuri, sunete, o mulţime de nume, dar ajunge să simţi un miros pentru a-ţi aminti împrejurarea de care a fost legat. Calea cea mai scurtă spre memoria inconştientă etc.

       Mereu auzi aceleaşi lucruri: naţionalism, etnicism, etno-antropologism, etnosimbolism, primordialism, ortodoxism; tare de spaţiu de imitaţie.
       Naţiunea asta care e ca şi când ar fi.

       Ce deteşti la oamenii graşi? Nu silueta, deformarea feţei sau expresia aceea de năuceală abrutizată. Dezgustător la un trup deformat nu e trupul, ci implicaţiile morale ale unui asemenea trup, presupoziţiile – lăcomie, incurie, abrutizare etc. – care-l determină. E un proces de reflecţie: nu vezi doar fizicul, derulezi în faţă o istorie. Un film. (Vreau să spun, oamenii normali sunt oameni-fotografie: o singură privire îi defineşte, le spune povestea, şi treci mai departe. Ceilalţi sunt oameni-film.)

       Informaţie despre delicaţi: Beria consemnează în jurnal că, în prezenţa lui, Stalin a plâns de două ori.

       Am observat că elogiul unei unităţi tehnice, al unei aparaturi, e totdeauna ridicol. Citeşti peste zece ani şi te pufneşte râsul.

       Punk-ul, ultima formă de raţionalism cartezian. Nici un respect pentru respect, nici un trecut, nici o aderenţă afectivă care n-a trecut mai întâi prin dorinţele tale… E drept, nici tulburare, dar nici speranţă. Defilai singur, ca o conştiinţă pură pe deasupra apelor. O mulţime de scriitori, începând cu H., îl revendică explicit.

       Beauvoir: ‘Am remarcat adesea: oamenii ai căror primi ani au fost devastaţi de un exces de mizerie, de umilinţă, de frică sau – mai ales – de resentiment nu sunt capabili, la maturitate, decât de satisfacţii abstracte: bani, onoruri, notorietate, putere, respectabilitate’.
       (Foarte bine. Nu e însă clar de ce au satisfacţii abstracte şi cei cu copilării fericite.)

Niste simple ghicitori

Nu va e dor de vremurile in care parintii si bunicii va spuneau ghicitori? Mie mi-a fost asa de dor ca m-am hotarat sa caut pe net in speranta ca voi gasi asemenea ghicitori. Nu de alta dar spre rusinea mea, pur si simplu nu mai am prin casa cartile de odinioara din care ai mei imi citeau cand eram mic. Insa despre asta cu alta ocazie.
Revenind la ghicitori trebuie sa va spun ca am ramas surprins de cat de multe site-uri cu asemenea continut am gasit. Insa de departe, unul dintre cele mai frumoase si cele mai interesante este mamicamea.ro. Aici am descoperit ca traditiile nu au murit ba dimpotriva ele traiesc si prospera.
Nu stiu cine a venit cu ideea sa adune atat de multe ghicitori de toamna la un loc insa ideea mi s-a parut pur si simplu fascinanta avand in vedere ca autorul articolului le propune cititorilor un adevarat concurs pentru copii in care acestia sa primeasca un punct la fiecare raspuns corect, iar la final, un  premiu pentru toata munca lor.
Si adevarul este ca nu cunosc copil care sa nu se bucure atunci cand parintii ii propun o ghicitoare, chiar si aceia prinsi in mrejele calculatorului, asa cum este un nepot de-al meu care pur si simplu nu se poate desprinde din fata monitorului iar orele de culcare de seara si cele in care trebuie sa isi faca temele pentru scoala sunt un adevarat chin.
Oricum, va povesteam despre faptul ca am descoperit acest site ce ofera niste ghicitori superbe si atat de rare. Iata mai jos un astfel de exemplu:
Intr-o cusca multi catei,
Toti sunt albi si rotofei -
Mama-i pune la mujdei!
Eu sunt sigur ca nu vrei
Fripturica fara ei
Asta m-a amuzat rau de tot si sincer la prima vedere nu am stiu despre ce este vorba. Adica de unde multi catei intr-o cusca si mai mult, toti sunt albi si bine hraniti, rotofei. Ei dar stai...mujdei, pai nene asta schimba treaba, inseamna ca nu sunt catelusi ci altfel de catei...Iar cand am ajuns la friptura deja stiam raspunsul. Apoi intr-o vizita peste cateva zile, i-am spus si nepotelului meu aceeasi ghicitoare. Si ce s-a mai chinuit. Mai intai a crezut ca e vorba de niste catei chinuiti, pusi sa piseze usturoiul si rasplatiti cu friptura la sfarsit. Dar, nu, ca el nu vrea caini la masa...Hehe, a durat ceva dar s-a prins, cu putin ajutor.

E..

Vreme de 60 de ani a existat o religie socialistă. Oamenii au crezut în paradisul pe pământ, în redempţiune, a existat un corpus dogmatic, preoţi intello care au oficiat cultul etc. După căderea Zidului, credinţa nu s-a pierdut, ci doar obiectul ei. Credinţa, care e în mare parte visceralitate, pură dorinţă şi necesitate de a crede, a rămas. E o disponibilitate care aşteaptă un conţinut. Religia a fost întotdeauna majoritară iar gandirea – filozofia etc. -, mereu minoritară. Mi se pare destul de evident că Zizek are dreptate: ideologia nu a dispărut, conţinutul de ideologie e intact. Nu ştiu cu ce se va umple acest recipient. Dar, cum natura are oroare de vid, se va umple curând şi dintr-o dată. E destul de puţin probabil ca umanitatea să mai dea naştere unei religii noi şi profunde: va fi, deci, o ideologie.
       Cei care se tem că au scăpat de istorie, că nu vor mai prinde Gulag-uri, să se înarmeze cu calm. Nu are sens să disperi; sunt destule şanse să nu mori până nu vei asista la debutul unuia.

Columb

Columb: ‘Locuitorii trăiesc complet goi; sunt temători şi blânzi, şi ne cred oameni veniţi din cer. (…) Am găsit aici un mare număr de insule populate cu nenumăraţi locuitori. Le-am luat în posesie pe toate pentru Alteţele Lor, cu proclamaţie şi flamură regală desfăşurată în vânt, fără a întâlni opoziţie’ (scrisoare suveranilor Castiliei, 13 febr. 1493).
       Ce simple erau lucrurile. Erau nenorocit de simple. Simplismul epocii e dărâmător.

Zelda

‘Zelda zâmbeşte vesel cu ochii şi cu gura în acelaşi timp, când îl vede bând vin. Am învăţat să cunosc foarte bine acest zâmbet. Însemna că ea ştia că Scott nu putea să scrie. Zelda era invidioasă pe munca lui Scott. Scott hotăra câteodată să nu mai petreacă nopţi întregi cu băutura, să facă exerciţii în fiecare zi şi să lucreze cu regularitate. Se punea pe lucru, şi, îndată ce începea să lucreze cum trebuie, Zelda începea să se plângă că e plictisită şi îl antrena în vreo beţie oarecare. Se certau, se împăcau, şi el făcea lungi plimbări împreună cu mine pentru a risipi efectele alcoolului, şi lua hotărârea să se reapuce de lucru cu adevărat, de data asta, şi reîncepea cum se cuvine. Şi apoi totul o lua de la capăt.’ (E. Hemingway, Paris est une fête, Gallimard, 2011.)
       Nu s-a discutat destul despre un fenomen notabil: invidia feminină a reuşitei. E totuşi straniu şi cât se poate de curent, atât în varianta psihologică ‘il n’y a pas de grand homme…’, cât şi în dimensiunea sa morală pură. Nu se ştie de ce unele femei au nevoie de reuşita şi, simultan, de eşecul bărbatului lor, sau de certitudinea privată că reuşita lui este de fapt un eşec secret. Ele sunt capabile, astfel, de două lucruri în acelaşi timp: să-i facă scriitorului altar după moarte şi să-i muzealizeze existenţa, afirmând că au fost contemporane cu geniul, şi totodată să perpetueze credinţa intimă că nu a însemnat în fond nimic. Această dualitate stranie, această nevoie imperioasă de a crede în acelaşi timp un lucru şi contrariul său e fundamentală, şi fără ea ar fi imposibil de explicat, între altele, fenomenul văduvelor abuzive şi cel al devoţiunii nevestei-secretare.

Cele mai asteptate jocuri pentru PC

Sfarsitul anului 2012 si inceputul  lui 2013 se anunta un an destul de aglomerat in privita jocurilor pentru PC ce isi vor face aparitia pe piata. Fie ca este vorba de continuari a unor jocuri mai vechi sau de jocuri noi in totalitate, mai jos veti gasi cateva dintre titlurile ce isi au anuntata apritia pe piata in perioada urmatoare.
Printre cele mai asteptate jocuri de catre gameri se afla:
•SimCity – un joc care a aparut pentru prima oara in anii 90, si care avea ca idee de baza construirea unui oras si conducerea lui. Noul joc care isi are anuntata lansarea in martie 2013 aduce pe langa  imbunatatirile vizuale, o imbunatatire a modului de joc . Pentru pasionatii acestui joc sunt sigura ca noua veriune a Simcity va va lasa o impresie placuta.
•Need For Speed: Most Wanted – este unul dintre cele mai asteptate jocuri ale anului 2012 pentru pasionatii de jocuri cu curse de masini. Un joc care te plaseaza intr-un oras american perfect pentru condus, cu sosele largi si evident fara biciclisit. Un joc dinamic care isi are anuntata lansarea la sfarsitul lui octombrie 2012
•Call of Duty: Black Ops 2 – este un joc in special pentru modul multiplayer, care se poate adresa tuturor. Indelung asteptat de catre jucatorii jocului Call of Duty: Black Ops si desi diferentele nu sunt majore fata de prima parte a acestui joc, noile imbunatatiri ar putea totusi sa ajute la castigarea unor noi fani. Lansare acestui joc este anuntata pentru noiembrie 2012.
Daca aceste jocuri nu sunt pe placul vostru poate pentru ca sunt prea complicate sau prea scumpe dat fiind apritia lor recenta pe piata la o cautare pe interent gasiti jocuri online HD mai simple si care pot fi jucate gratuit.
Indiferent care este preferinta voastra, mediul online si nu numai va ofera solutia perfecta.

Aiurea

M-am gandit sa scriu ceva. Pentru cineva. Nu conteaza cine. Experientele de peste zi s-a acumulat intr-o stare de neliniste. Poate e si C. un pic de vina. Ii este greu. Asa e cand pleci si trebuie sa inveti sa te simti bine cu tine altundeva. Incerc sa il incurajez si imi amintesc de trauma lui I. dintr-o pravalie din Nürnberg.  Doar pentru ca era bruneta, pentru ca nu vorbea bine germana, pentru ca avea doar 14 ani si nu stia exact ce soi de detergent sa cumpere. “Hier kein Diebstahl, Hausverbot!” ii rasuna si acum in urechi. Vizualizez faza asta ca pe o scena din film. Chiar ar fi o idee de scenariu. Dupa 3 beri si 3 whisky-uri C. ramane tot trist. Isi ia geaca pe el si o ia din loc cu gandurile lui multe. Nu pot sa te ajut, pot doar sa te ascult. Rahat. Despre cum am invatat spaniola cu P. Rade. Toata lumea rade. Guardando las telenovelas? Da, draga, era cea mai buna reteta. Un pic de ureche muzicala si prindeai tot.  In rest doar oameni seci azi. Multi oameni seci. Trimit cu greu un font pe mail dupa 10 minute de explicatii. Ma bucur ca am dovedit windows-ului ca pot. Flash back cu flash back-ul lui D. in fata la Grüner Salon. Toata lumea e cu prea mult alcool la bord. Doar eu nu. Dar tot reusesc sa ma plimb ca o semi-fantoma prin noapte cu faza scurta. Noroc ca teutonii sunt corecti si imi atrage unul atentia la semafor.  Ieri, de fapt alaltaieri, a fost foarte frumos. Am nimerit intr-un coltisor de lume, pe care il ador. Si e numai al meu. Pentru cateva ore… Ma uit la A. si mi se pare un om trist. Un om cu bucurii false si cu cautari infernale. Nu ma incarca cu problemele tale, fiindca te pot incarca si eu cu alte mele. Sigur nu vrei asta, iti spun eu. Lasa-ma sa raman intr-o dupa-amiaza de duminica in povestea mea de dragoste.  Acolo sunt un om fericit.

Tanti

M-am trezit intr-una din diminetile trecute si mi-am amintit de o pereche de ochi rotunzi si  greoi de albastri. Foarte linistit si cu calm mi s-a conturat pe retina portretul meu personal al lu‘ tanti de la parterul blocului de garsoniere.

O vedeam diminetile cand mergeam la scoala carand o sacosa dupa ea. Ramaneam de fiecare data minute intregi fascinata de goliciunea unei priviri clare ca apele unui golf din Marea Ionica, deloc subminate de ochelarii de tip John Lennon. Tanti, nu stiu cum o chema, nici nu cred ca am stiut vreodata,  era cocosata de cei 150 de ani pe care ii petrecuse pe lumea asta. Probabil ca de fapt purta doar jumatate cu ea, doar mie mi se parea ca e de o vesnicie aici si ca va ramane si dupa noi toti.  Era zdrenturoasa rau de tot dar cu niste ochi de o frumusete paralizanta. Toata suferinta din lume se stransese intre ridurile de pe fata ei batuta un pic de soare. Parul alb si cu o idee de onduleuri completa armonic o fata de om sfant.

Eram foarte curioasa sa ii aflu povestea dar nu se putea vorbi niciodata cu ea. Pana cand sarmana de ea n-a mai avut bani sa isi plateasca caldura si apa calda si vecinii erau nevrozati ca li se vor taia utilitatile din bloc. Nimanui nu ii pasa ce e cu ea. Se zvonea ca nu mai are pe nimeni sau ca are copii, care nu sunt interesati de soarta ei.

Imi amintesc insa o dimineatza friguroasa de iarna, cand iesisem dintr-un motiv oarecare pe balcon si am vazut-o in zapada, langa garaje, mormaind ceva neinteligibil. Am chemat-o repede pe mama. Of, s-a ratacit saraca… Nu mai stie de ea. Mama mi-a ingramadit doua portocale in mana si m-a trimis sa o ajut sa ajunga acasa. Extrem de neindemanatica si gatuita de emotie, ca trebuia sa ii adresez cuvinte reale, m-am apropiat si i-am spus „saru’mana. haideti, va duc acasa“. I-am indesat portocalele in buzunarul unui palton fara culoare si am luat-o de brat. Mirosea atat de tare a batranete… Am condus-o prin zapada din fata garajelor pana langa blocul ei. „Stiti unde sunteti, da? E bine acum?“. Ochii aceia senzationali erau plini de lacrimi. Stanjenita, am ramas pe mijlocul trotuarului, ca sa ma asigur ca ajunge unde trebuie. Am ramas cu un „multumesc“ inghesuit in ureche de rafalele de vant.

Cateva luni mai tarziu, ma intorceam dintr-o excursie acasa si am observat geamurile larg deschise de la garsoniera ei. „A murit, saraca“, mi-a spus mama.  A murit singura, fara sa fie nimeni s-o stranga de mana, s-o asigure ca se duce undeva unde nu trebuie sa stranga bani pentru caldura. Doar pentru mine mai exista o privire albastra, cu o istorie nedescoperita in spate.

Balerini

Balerinii.... la prima vedere par niste incaltari facute pentru fetite cu codite, dar nu este nimic mai fals.Numele lor vin de la asemanarea lor cu poantele balerinelor, si intradevar mi se pare ca dau piciorului un aspect delicat si copilaresc.
In ultimii ani balerinii au revenit la moda si au prins din ce in ce in ce mai mult avant. Sincer sunt preferatii mei in materie de incaltaminte si cred ca nu trece o zi in care sa nu ma mai tenteze un model vazut in vitrina unui magazin. Din punctul meu de vedere ca si incaltaminte balerinii sunt ideali din toate punctele de vedere.

Motivele pentru care imi plac balerinii sunt greu de numarat... Imi plac pentru ca sunt comozi si sunt incaltamintea perfecta pentru a  cutreiera orasul si magazinele in lung si lat fara a obosi sau a face bataturi. Imi plac pentru ca sunt usor de asortat iar o banala pereche de balerini pot sa o port in functie de dispozitie la costum, la fusta, la jeans , cu palton sau tricou,practic variantele sunt infinite... iar cand nu ti-a sunat ceasul si in 10 minute trebuie sa pleci din casa, te scutesc de o gramada de timp pierdut alegand combinatia perfecta. Imi plac pentru ca se gasesc intr-o gama variata de culori, modele si materiale, pot fi tricotati, cu pene , carouri, cu fundite, cu buline, simpli, de piele, de lac, amuzanti sau eleganti... imaginatia nu are limite. Sigurul defect pe care il pot gasi la ei fata de pantofi cel putin este ca nu ma fac mai inalta.
Indiferent de defectele pe care ar putea sa le aiba, de faptul ca sunt sau nu in trend, ma declar o impatimita a lor si nu cred ca exista sanse sa piarda teren prea curand.
Voi ce parere aveti de balerini?
Cate perechi aveti in garderoba?

Albastru

In limba engleza albastru inseamna blue. Desigur, nu e vorba despre pisoiul acela rusesc al cine stie carei domnite. Intr-o limba atit de incarcata de sensuri cum e engleza, albastrul lor inseamna si tristete. Cum ar veni, opusul lui “La vie en rose” este “La vie en blue”, tradus la noi prin situatia e albastra. Va amintiti, nu? Stinge plafoniera, aprinde veioza, sa vezi mai bine rozul. Roz la ei si in capitolul precedent. La noi, albastru. Am citit intr-un letopiset ca albastru e de Voronet. Va imaginati ca puteti privi cerul fara sa ridicati privirea? Cit de obositi trebuie sa fie acei ochi albastri care ne privesc de secole? Albastru e si parfumul de pomplemousse, stors picatura cu picatura dintr-un roi de licurici care noaptea joaca leapsa pe coloratelea deasupra unei plantatii de orhidee. Albastru este cerul unei zile plumburii de toamna si vinele ce curg incremenit in alabastrul norilor.

Albastru, maiastru, sihastru. Nu e doar o rima schioapa. Albastru era un artist maiastru si traia ca un sihastru. Chilia lui era marea. El nu vazuse marea niciodata, dar pe plaja pustie a sufletului sau, valurile gindurilor sale se spargeau cu zgomot de castane coapte, iar albatrosii incingeau un indracit flamenco printre stropii urmuzieni. Refuza contactul fizic cu marea ce mare, de teama albastrului. Corabia lui plutea in deriva, intr-o calatorie fara inceput si fara sfirsit, al carei scop era insa bine definit. Artistul vroia sa surprinda esenta marii in lucrarea sa de capatii. Unica si irepetabila. In fiecare clipa modela forme de neimaginat pentru o privire profana pentru ca, in clipa urmatoare, nemultumit, sa le savirseasca intru uitare. Revelatia a venit cind se astepta mai putin. La umbra unui paharel de anason, golit a lehamite, statea si contempla creatia ce statea sa se intimple, amuzat de efemera viata pe care avea sa i-o permita. Si atunci s-a insinuat in preajma lui o boare de esenta feminina. Pleoapa grea de lut modelat si rasmodelat s-a ridicat alene de pe ochiul sau sting, cel albastru, si a lasat cimp liber schimbului de fluide care s-a produs instantaneu. Marea visurilor sale a prins a fremata, parca simtind primejdia. La inceput s-a incretit usor, apoi valurile au inceput sa creasca din ce in ce. Furtuna se dezlantuise, cu fulgere care uneau cerul greu de crestele inspumate ale valurilor si talazuri de apa in stare sa inghita o lume intreaga. Corabia artistului razbatea insa, avind la timona doua inimi inlantuite. Cind zorii blio s-au insinuat timid, peste mare se asternuse un calm primordial. Se resemnase marea. Iar artistul, aflat pe puntea visurilor sale, a inteles ca marea nu putea fi surprinsa nici in volum, nici in miscare, nici in culoare. Marea miroase albastru

Telefoanele dual sim – modalitatea de a scăpa de telefoanele în plus

Lumea telefoniei mobile se schimbă pe zi ce trece, iar de ceva timp au apărut pe piață și telefoane dual SIM care permit unui utlizator să nu mai folosească două telefoane mobile, ci doar unul.

Și cei de la Samgung și cei de la Nokia au lansat telefoane dual SIM, iar astăzi o să ne ocupăm de prezentarea a două modele de telefoane ieftine, care oferă acest serviciu. 

Este vorba în primul rând de S6102 Galaxy Y - unul dintre puținele modele de la Samsung care are această facilitate. Samsung S6102 Galaxy Y cântărește 109 grame și are un ecran destul de mare de 3,15 inci. În ceea ce privește rezoluția, aceasta este puțin mai mică decât cea ideală, adică 240x320 pixeli. 

Telefonul dispune și de o cameră foto de 3,15 MP, difuzor, mufă jack și slot pentru carduri microSD. Are o memorie internă de 160MB, cea ROM - 512MB, RAM - 384MB. De asemenea, telefonul dispune de un procesor de 832MHz si conectivitate HSDPA ce atinge viteze pana la 7.2Mbs. Conexiunea Wi-Fi integrata imbunatateste experienta de navigare pe internet. Dispozitivul suporta aplicatii web. Rulează Android v2.3.6 Gingerbread cu toate funcțiile sale - Căutare Vocală, Android Market, YouTube, Gmail. Ca preț, telefonul se învârte undeva pe la 550 de lei și face parte din categoria unor telefoane ieftine, dacă luăm în calcul că este un smartphone. 

Cel de-al doilea telefon dual SIM pe care vreau să vi-l prezint astăzi este Nokia 101. Acesta nu este un smartphone, dar cu siguranță, pentru cei care nu au nevoie de internet sau cine știe ce aplicație și își doresc să folosească telefonul doar pentru a vorbi și pentru a trimite mesaje, este soluția ideală. Nokia 101 nu are cameră foto incorporată și are un design destul de minimalist. Nu are foarte multe funcționalități dar este bun pe ceea ce știe să facă. Are un ecran micuț, de 1.8 inci, iar rezolutia este de 128x160 pixeli.