Detectiv fara voie

Banuind eu ca Alexa, sotia mea, ma inseala am apelat la o agentie de detectivi particulari, specializata in asemenea chestii, achitind un avans destul de consistent, restul urmind sa-l platesc la sfirsit. Urmarirea avea sa dureze treizeci de zile si nu garanta mare lucru. Daca in acest timp, ancheta nu confirma presupozitia mea, nu depista nimic, insemna ca nu era nimic si ca eu ma inselasem. Ceea ce se si intimplase la capatul celor treizeci de zile de supraveghere continua, pe care a trebuit sa le platesc cu virf si indesat ( carburant masina, detectiv, pinda, deplasare, investigatii, un adevarat pomelnic!). Desi raportul ar fi trebuit sa ma linisteasca, efectul fusese exat pe dos.

Facusem si eu, in paralel cu agentia, investigatiile mele ( amatoricesesti ), care nu „ bateau” cu raportul final, existind, cel putin trei momente, neclare. Drumurile Alexei la coafor, considerate „neutre”, nu fusesera verificate de catre detectiv ( nu-i trecuse prin minte!), cum aveam sa-mi dau seama ulterior, existind o iesire secreta ( stiuta doar de riverani ) catre pensiunea Cocor, care la rindul ei, avea iesire in partea opusa locului de supraveghere. Lucratoarele de la coafor o vazusera de mai multe ori, trecind, pur si simplu, fara sa apeleze la serviciile lor ( altfel de ce ar fi intrat acolo!). Patroana de la pensiune insa si-o amintea bine ( stia si cum o cheama!), „ draga de ea”, venea insotita de un barbat, inregistrat sub numele Comanescu. Bingo. Quod erat demonstrandum!

Comanescu era seful ei. I-am comunicat agentiei descoperirile mele si impreuna, a doua zi, am organizat un flagrant, cu oameni multi si cu tot tacimul detectivistic. Considerindu-se infailibila si nebanuind nimic ( personele chestionate isi tinusera gura!), Alexa cazuse in plasa noastra. Se speriase cumplit, plinsese un pic ( mai mult de forma!), apoi se facuse nevazuta la bratul lui Comanescu, care isi pusese pardisiul de matase in cap si nu scosese niciun cuvint.