Inca de cand suntem copii suntem invatati ca trebuie sa ne indeplinim sarcinile primite in timp util. Cand suntem scolari, datorita supravegherii parintilor, ne facem temele imediat cum le primim. Asa este cel mai bine, deoarece temele pentru acasa le primim pentru a ne aprofunda informatiile primite in ziua respectiva la cursurile teoretice. Daca ne-am face tema in aceeasi zi, ne-am aminti mai usor despre tema dezbatuta la clasa, astfel am fi mai eficienti in rezolvarea exercitiilor primite. Informatia este proaspata, fapt ce ne ajuta la o concentrare sporita. Cam asa functioneaza un sistem logic, bine pus la punct.
Dar ce se intampla pe masura ce crestem? Mai reusim sa rezolvam toate problemele din timp si pe masura ce le primim? Acordam fiecarui proiect primit timpul necesar pentru rezolvare? Reusim sa dam tot ce e mai bun din noi?
Din cate am observat eu, atat la mine, cat si la apropiati de ai mei, prelungim atat de mult expectativa, incat aproape toate sarcinile ajung sa fie rezolvate pe ultima suta de metri.
Pe masura ce crestem, cresc si responsabilitatile. Din moment ce cresc responsabilitatile, cresc si sarcinile pe care trebuie sa le ducem la indeplinire, drept urmare scade timpul de actiune asupra fiecarui proiect in parte. Trebuie sa nu uit sa mentionez ca si abilitatile noastre cresc. Pe masura ce inaintam in varsta, incepem sa vedem ce ne place si ce nu ne place, la ce suntem buni si la ce suntem mai putini buni si devenim capabili sa ne organizam singuri si sa ne asumam responsabilitati.
Daca mai reusim sau nu sa terminam la timp toate sarcinile primite, depinde numai de noi. Trebuie sa stim sa ne organizam timpul, astfel incat acesta sa curga in favoarea nostra. Daca suntem responsabili, atunci stim ca trebuie sa acordam un plus de timp oricarei sarcini, pentru a spera la succes chiar si in cazul in care intervin probleme care nu tin de noi. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa ne zgarcim la planificarea fiecarui minut, deoarece pot aparea situatii imprevizibile care sa ne dea peste cap tot programul.
Am ajuns sa discutam si daca ne dam seama cat timp ne trebuie sa rezolvam o sarcina primita. Acest lucru tine de fiecare persoana in parte. Poate ca nu o sa stim din prima de cat timp avem nevoie, dar pe masura ce exersam, vom avea puncte de reper. Mai mult decat atat, dupa cum am spus anterior, trebuie sa calculam si o marja de eroare pentru eventualitatea in care vor aparea situatii neplanificate.
In facultate am avut o prietena foarte buna care isi calcula timpul de lucru la proiectele primite pana la ultimul minut. Isi organiza timpul in asa fel incat sa ii ajunga noapte dinainte de termenul limita sa termine proiectul. Logica dupa care mergea ea era ca atunci, simtindu-se presata de timp, reusea sa isi adune toate fortele, toata concentrarea si sa dea ce e mai bun din ea. Pentru mine, cel mai stresant era cand aveam de facut proiecte in echipa. Eu aveam nevoie de timp pentru concentrare si ea avea nevoie de lipsa de timp. Cumva, cumva am reusit sa ne sincronizam si ca prin minune, terminam la timp. In plus, in 95 la suta din cazuri primeam punctajul maxim pentru munca noastra. Subliniez ca tehnica de a lasa pe ultima suta de metri functioneaza pentru prietena mea, nu este doar un pretext pentru a masca lipsa de interes. Drept urmare, dupa trei ani de facultate a primit titlul de “Sefa de promotie”.
Exista parti negative care pot aparea atunci cand lasam rezolvarea unei sarcini pe ultima suta de metri. Una din probleme poate sa fie lipsa informatiilor si documentarea precara. Pot, de asemenea, aparea probleme de sanatate care ne pot afecta concentrarea. Pot aparea probleme de ordin tehnic care sa influenteze aparatura pe care trebuie sa ne desfasuram activitatea. In cuvinte mai putine, faptul ca ne decidem sa amanam rezolvarea unei sarcini pana la un moment critic este o decizie pe care trebuie sa ne-o asumam pentru ca prezinta un risc ridicat.
Cam asta e cum lasatul pe “ultima suta de metri”. Exista oameni pentru care tehnica aceasta functioneaza si exista oameni pentru care acest lucru ar fi un stres suplimentar, respectiv o piedica in rezolvarea cu succes a sarcinilor. Important este sa fim responsabili si sa ne facem treaba bine, cu drag si in timp util.
Dar ce se intampla pe masura ce crestem? Mai reusim sa rezolvam toate problemele din timp si pe masura ce le primim? Acordam fiecarui proiect primit timpul necesar pentru rezolvare? Reusim sa dam tot ce e mai bun din noi?
Din cate am observat eu, atat la mine, cat si la apropiati de ai mei, prelungim atat de mult expectativa, incat aproape toate sarcinile ajung sa fie rezolvate pe ultima suta de metri.
Pe masura ce crestem, cresc si responsabilitatile. Din moment ce cresc responsabilitatile, cresc si sarcinile pe care trebuie sa le ducem la indeplinire, drept urmare scade timpul de actiune asupra fiecarui proiect in parte. Trebuie sa nu uit sa mentionez ca si abilitatile noastre cresc. Pe masura ce inaintam in varsta, incepem sa vedem ce ne place si ce nu ne place, la ce suntem buni si la ce suntem mai putini buni si devenim capabili sa ne organizam singuri si sa ne asumam responsabilitati.
Daca mai reusim sau nu sa terminam la timp toate sarcinile primite, depinde numai de noi. Trebuie sa stim sa ne organizam timpul, astfel incat acesta sa curga in favoarea nostra. Daca suntem responsabili, atunci stim ca trebuie sa acordam un plus de timp oricarei sarcini, pentru a spera la succes chiar si in cazul in care intervin probleme care nu tin de noi. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa ne zgarcim la planificarea fiecarui minut, deoarece pot aparea situatii imprevizibile care sa ne dea peste cap tot programul.
Am ajuns sa discutam si daca ne dam seama cat timp ne trebuie sa rezolvam o sarcina primita. Acest lucru tine de fiecare persoana in parte. Poate ca nu o sa stim din prima de cat timp avem nevoie, dar pe masura ce exersam, vom avea puncte de reper. Mai mult decat atat, dupa cum am spus anterior, trebuie sa calculam si o marja de eroare pentru eventualitatea in care vor aparea situatii neplanificate.
In facultate am avut o prietena foarte buna care isi calcula timpul de lucru la proiectele primite pana la ultimul minut. Isi organiza timpul in asa fel incat sa ii ajunga noapte dinainte de termenul limita sa termine proiectul. Logica dupa care mergea ea era ca atunci, simtindu-se presata de timp, reusea sa isi adune toate fortele, toata concentrarea si sa dea ce e mai bun din ea. Pentru mine, cel mai stresant era cand aveam de facut proiecte in echipa. Eu aveam nevoie de timp pentru concentrare si ea avea nevoie de lipsa de timp. Cumva, cumva am reusit sa ne sincronizam si ca prin minune, terminam la timp. In plus, in 95 la suta din cazuri primeam punctajul maxim pentru munca noastra. Subliniez ca tehnica de a lasa pe ultima suta de metri functioneaza pentru prietena mea, nu este doar un pretext pentru a masca lipsa de interes. Drept urmare, dupa trei ani de facultate a primit titlul de “Sefa de promotie”.
Exista parti negative care pot aparea atunci cand lasam rezolvarea unei sarcini pe ultima suta de metri. Una din probleme poate sa fie lipsa informatiilor si documentarea precara. Pot, de asemenea, aparea probleme de sanatate care ne pot afecta concentrarea. Pot aparea probleme de ordin tehnic care sa influenteze aparatura pe care trebuie sa ne desfasuram activitatea. In cuvinte mai putine, faptul ca ne decidem sa amanam rezolvarea unei sarcini pana la un moment critic este o decizie pe care trebuie sa ne-o asumam pentru ca prezinta un risc ridicat.
Cam asta e cum lasatul pe “ultima suta de metri”. Exista oameni pentru care tehnica aceasta functioneaza si exista oameni pentru care acest lucru ar fi un stres suplimentar, respectiv o piedica in rezolvarea cu succes a sarcinilor. Important este sa fim responsabili si sa ne facem treaba bine, cu drag si in timp util.