Epopeea celei de-a doua sarcini

Nu imi vine sa cred ca mai am atat de putin si o sa imi tin picea in brate. Parca mai ieri imi faceam testul si ieseau cele 2 liniute. Mama ce stres, cate ganduri, cate lacrimi! M-am panicat putin, recunosc, fiindca nu stiam cum o sa facem fata cu inca un copil. Insa, dupa ce mi-am revenit din soc, mi-am dat seama ca sarcina asta e total diferita fata de prima.
La inceput ma durea burta constant, nu puteam sta pe scaun multa vreme. Slava domnului ca nu mi-a fost rau, ca altfel cred ca as fi plans incontinuu. Plus ca la prima sarcina m-am lasat de fumat. Acum, nu pot nici cum. Am incercat sa nu mai fumez, si m-au luat niste stari de am crezut ca mor. Tremuram si ma luau niste calduri extraordinare. Dar le-am redus. Stiu nu e o scuza, dar daca altfel nu pot, ce sa fac? Stiu ca sunt o mama de condamnat, am plans mult pentru treaba asta, dar, a naibii nicotina e mai tare decat mine.

Apoi am inceput sa ma agit ca nu imi creste burta, ca am burta prea mica. Toata lumea imi spunea ca am burta prea mica. Mereu cand le spuneam cate luni am: cum asa burta mica la atatea luni? Si  evident ca ma panicam. Dar mi-am dat seama ca acestea sunt lucruri pe care nu le poti controla nicicum. Asa ca in ultima perioada am incercat sa ma bucur de putinul timp pe care il mai am de petrecut doar eu si pitica din burtica, Dar credeti ca pot? Nu!!!! Ma manaca pielea de mor din cauza caldurii, nu pot sa dorm noaptea, si nu pot sa ma plimb atat de mult pe cat as vrea eu!
Insa cum spuneam ceva mai sus, mai am asa putin si am sa-mi tin fetita mea in brate. Abia astept sa vad cum arata, cu cine seamana, cat va fi de mare, daca va fi creata sau nu....Eh cate intrebari fara raspuns am acum. Inca o luna si o sa ne intalnim! Looking forward to it!