O data-n an (sau Oda tatalui meu)

Tu iti dai seama ca ne vedem aproape o data-n an sau ne vorbim de cateva ori la telefon secunde scurte sau lungi? (iar de cele mai multe ori imi spui ca nu ai nici ton)…

tu iti dai seama ca atunci, cand ne vedem atat de rar, inca incerc sa iti arat cate dileme inca mai am, si incerc sa las deoparte toata durerea care imi strica placerea -
de a te vedea o data pe an (sau de doua ori dupa caz)
si tu ce faci?

Nici nu ma iei in brate, nici nu imi spui “bine-ai venit mai fata, de departe,
Sa stai si tu aici la noi putin mai mult, pe iarba, pe spate. Sa te mai relaxezi
Ca doar toata ziua lucrezi”

Dar tu iti dai seama ca atunci cand ne vedem sau ne vorbim,
Atat de rar – mai mult  cu ura ne privim!
si atunci, stau si ma intreb…
Daca tot ne vedem atat de rar si nu putem sa ne iubim,
De ce sa mai stricam timpul (care e atat de pretios)
incercand sa ne mintim?

Ce sa zic si eu? – n-am nevoie de mila, de atentie si nici de corectie
Eu vreau doar sa nu ma mai molipsesti cu atata infectie.
Vreau doar sa imi arunci o privire calda
Sa ne privim ca doi straini care au putut sa existe candva, intr-o relatie -
Parinte-copil, fara sa-si dea seama ca intr-un spatiu curent
n-au putut avea nicio revelatie
sub o plapuma plapanda
de nori