Cel mai bun energizant intr-o zi plina: ciocolata

Sunt mega-fana ciocolata. Nici nu pot sa trec printr-o zi plina fara sa am la mine macar putina cicolata. Cand prestez munca intelectuala ( adica genul acela de munca ce imi solicita gandirea mai mult decat orice altceva) atunci am langa mine intotdeauna ceva dulce, iar de preferat este ciocolata.

Imi place ciocolata pentru ca pot sa o combin fara probleme si cu o ceasca de cafea, cu un ceai fierbinte sau cu un pahar de suc. Imi place ciocolata pentru ca e fina si se topeste imediat. Sunt infinite motivele pentru care imi place desertul acesta, drept pentru care nu o sa le insir pe toate aici.

Am observat ca daca mananc produsul minune in timp ce lucrez, cheful de munca imi vine mai usor, decat daca as renunta. Cred chiar ca ma energizeaza mai mult decat ar face-o o cana de cafea.

Daca ar fi sa fac un top al ciocolatelor preferate, Milka, cea de Caramel este de departe cea mai apreciata de papilele mele gustative. Cred ca, in final, toata gama Milka imi place. Nu este vreuna care sa ma fi dezamagit. Pe locul doi se situeaza tabletele de ciocolata nemtesti, Schogetten. Pe langa gustul incomfundabil, la aceste tablete imi place si faptul ca fiecare bucatica este despratita de celelalte. Locul al treilea cred ca este ocupat de ROM, ciocolata romaneasca cu rom. Nu imi place pentru ca as fi eu vreo nationalista, ci pentru ca este intr-adevar buna la gust, dar ma atrage si pentru ca are un pret rezonabil si u ambajal usor de manevrat. Pot sa imi iau in geanta un baton de ROM si nu imi ocupa foarte mult spatiu. In plus au si niste reclame dementiale.

Din cate imi amintesc parca citisem ceva studii care spuneau cum ca desertul meu preferat,  ciocolata, ar crea dependenta. La mine nu cred ca este cazul. Este un moft pe care mi-l satisfac fara sa abuzez limitele bunului simt.

Cam atat despre fobia mea legata de ciocolata. Pofta buna la orice va face placere! O viata avem si trebuie sa o traim cum se cuvinte.