Pot să îţî vorbesc despre constelaţii , stele , sori şi înflacăraţi
meteori. Despre asta aş putea să îţi vorbesc , pentru că le ştiu .
Dar..ochii tăi sunt însuşi misterul , când îi văd raţiunea şi toate
cunoştinţele mele se fluidizează , se scurg apring în neant de parcă ar
vrea să sece toată puterea minţii , lăsand inimii rolul ei. Enigmatică
fiinţă , prea greu de descifrat îţi e misterul! Din fulgi şi roci zeii
ţi-au zămislit trupul .Un trup perfect , un trup de vis , unul de
neatins.
Sufletul tău e o frunză în furtună , alteori o mare liniştita
.Oricum ar fi şi el mi-e fercat . Tu nu aparţii lumii mele iar eu nu
aparţin universului tău.
Se poate mai bine? Se poate mai rău?