Vreau sa ies din starea de nervozitate prin care trec de doua zile
incoace. Nu stiu cum am intrat in ea, nu stiu ce anume mi-a declansat-o,
cert e ca nu mai vreau sa o simt. Totul din jurul meu ma irita. Chiar
si somnul o face, cu visele lui ciudate si de neinteles pentru mintea
mea. Nu am invatat inca nimic pentru bacalaureat, astfel ca panica a
inceput sa creasca in mine, caci lumea din jurul meu pare a fi intrat
deja intr-un anumit ritm. De admitere, sa nu mai zic.
De vreo luna nu am mai fost la meditatii la engleza. Culmea e ca
admiterea este mai importanta decat examenul de bacalaureat, iar eu le
tratez exact invers. Ma simt obosita, desi orele de somn mi le fac. Mama vorbeste incontinuu, despre cum nu mananc, despre facultate, despre viitor. Tata este exact opusul.
Nici nu stiu de ce imi mai pasa, de ce mai pun la suflet atitudinea
lui. Poate ca asa e mai bine. Si maine e abia luni. Iar incepe scoala,
iar o iau de la inceput cu meditatiile tarzii si cu trezitul de
dimineata. Si mi-e ciuda cand ii vad pe cei din jur cum ies, cum se duc
la tot felul de petreceri, cum nu stiu cu ce sa isi umple timpul ca sa
nu se plictiseasca. Nu imi pasa ca ei sunt a 11-a, ca sunt a 10-a. Nu ma
incalzeste cu nimic faptul ca vor trece si ei prin ce trec eu.
Momentan, as da orice sa fiu in locul lui si cum nu pot sa fiu, aleg sa
ii invidiez. Si stiti ce ma sperie cel mai tare? Inca nu m-am apucat sa invat. Oare cum o sa fiu cand o sa o fac? Oare cum o sa fiu cu cateva zile inainte de examen? Nu ma vad bine.