Vreme de 60 de ani a existat o religie socialistă. Oamenii au crezut în paradisul pe pământ, în redempţiune, a existat un corpus dogmatic, preoţi intello care au oficiat cultul etc. După căderea Zidului, credinţa nu s-a pierdut, ci doar obiectul ei. Credinţa, care e în mare parte visceralitate, pură dorinţă şi necesitate de a crede, a rămas. E o disponibilitate care aşteaptă un conţinut. Religia a fost întotdeauna majoritară iar gandirea – filozofia etc. -, mereu minoritară. Mi se pare destul de evident că Zizek are dreptate: ideologia nu a dispărut, conţinutul de ideologie e intact. Nu ştiu cu ce se va umple acest recipient. Dar, cum natura are oroare de vid, se va umple curând şi dintr-o dată. E destul de puţin probabil ca umanitatea să mai dea naştere unei religii noi şi profunde: va fi, deci, o ideologie.
Cei care se tem că au scăpat de istorie, că nu vor mai prinde Gulag-uri, să se înarmeze cu calm. Nu are sens să disperi; sunt destule şanse să nu mori până nu vei asista la debutul unuia.
Cei care se tem că au scăpat de istorie, că nu vor mai prinde Gulag-uri, să se înarmeze cu calm. Nu are sens să disperi; sunt destule şanse să nu mori până nu vei asista la debutul unuia.