Am avut un pisic mic cat un ghem cu blana, jucaus si dragalas. Era atat de dulce, simtea binele si raul parca. Cand eram suparata venea si se punea cu capusorul pe mine, cand eram fericita tresalta de fericire si ma facea si mai fericita. Era atat de frumos sa ma joc cu mana in blana lui, sa ii arunc gheme de ata cu care sa se joace, sa ii spal blanita alba. Era cel mai frumos, poate datorita sentimentelor care ma legau de el. Bland uneori, alteori nebunatic, era animalul meu de companie. Din pacate , intr-o zi l-a calcat masina si l-am jelit luni in sir. L-am gasit mort pe strada, calcat de o masina. Imaginea aceea terifianta mi-a ramas in memorie mult timp si sufar si acum cand imi amintesc ca aveam un animalut preferat cu care m-am distrat si care imi insenina si cele mai dificile momente.
