E bine de stiut ca dezvoltarea atasamentului la copii in primii ani de viata reprezinta o etapa cel putin la fel de importanta ca si achizitia mersului si a limbajului. Insa, daca evolutia ultimelor doua este evidenta pentru oricine, nu acelasi lucru se poate spune despre atasament. Efectele dezvoltarii sale defectuose sunt trecute cu vederea usor iar parintii devin ingrijorati de manifestarile copiilor lor uneori fara sa banuiasca motivul. Asa cum deficienta de vorbire este o consecinta a nedezvoltarii adecvate a limbajului, insecuritatea afectiva este o consecinta a dezvoltarii inadecvate aatasamentului. Copiii cu insecuritate afectiva pot manifesta tulburari emotionale de genul: stari de frica aparent nejustificate, nervozitate crescuta, apatie, dependenta exagerata de parinti etc. Nu vi s-a intamplat sa auziti cazuri de parinti care intorcandu-se acasa dupa o perioada de absenta prelungita au constatat ca copiii lor au devenit mai speriati de ideea de a fi lasati singuri? Ca se lipeau mai mult ca niciodata (flatant, nu-i asa?) de ei si nu ii lasau sa plece nici macar la cumparaturi („Vezi ce mult ma iubeste? zice parintele”) Sau, dimpotriva, nu vi s-a intamplat sa cunoasteti cazuri in care, dupa o absenta prelungita, parintele se intoarce acasa iar copilul se comporta cu el la inceput ca si cu un strain, iar, mai apoi, dupa ce lucrurile „au revenit la normal", nu mai asculta nimic din ce ii spune?
Asemenea simptome se pot intalni si dupa perioade de spitalizare prelungita (a copiilor sau a parintilor), dupa o perioada de concediu prelungit (de exemplu, pentru un copil de doi ani, o saptamana poate constitui o perioada de concediu prelungit), din cauza angajarii unei „bone", a divorturilor, deceselor etc. Inainte de a ne grabi sa tragem o concluzie la cele scrise mai sus, trebuie stiut ca aparitia tulburarilor emotionale variaza in functie de intensitatea atasamentului, in functie de rolul pe care il joaca parintele respectiv in viata copilului. Prin urmare, este bine sa ne gandim de doua ori inainte de a lua o decizie atat de importanta ca si aceea de a ne „abandona" temporar copilul. El are nevoie de cineva care sa-i ofere dragoste neconditionata „ Orice ai face, eu tot te iubesc pentru ca esti copilul meu"); El uita ca l-am parasit, dar nu va intelege si nu va putea sa ne explice de ce nu ne mai respecta si nu ne mai iubeste atat de mult ca inainte. Ce vizeaza educatia corespunzatoare? Practic, orice parinte isi educa copilul. Chiar si acel parinte care vine rareori pe acasa, il invata pe copil ca e bine sa nu te bazezi prea mult pe unii adulti. Dar ce inseamna a-i acorda copilului o educatie corespunzatoare? Din exces de zel sau din teama, unii parinti cred ca este bine sa ii protejeze pecopiii lor pana la varsta maturitatii si chiar dincolo de ea.
Din aceasta cauza, ei isi educa in asa fel copiii, incat acestia sa fie in permanenta dependenti de ci: „Nu face decat ceea ce iti spun eu!" Ca urmare a acestei forme de educatie, putem intalni tineri care nu pot realiza nici o actiune care sa nu fie precedata de intrebarea „Pot sa...?" adresata adultului. Desi este laudabila, aceasta forma de comportament („Ce copil cuminte ai! ") dusa la extrem, scoate in evidenta lipsa capacitatii copilului de a lua cele mai elementare decizii (de exemplu: ,Am terminat de mancat. Pot sa beau apa?"). Din aceasta cauza, atunci cand vor da de libertate, acesti copii nu vor sti cum sa o foloseasca. Educarea copilului astfel incat sa devina cat mai dependent de adult se poate observa si la varsta scolara mica: de exemplu cand un adult il intreaba pe copil: “ - Cati ani ai? -> -Are 8 anisori! raspunde mandra mama lui.” - parintele greseste. Cu toate acestea, parintele insista foarte mult sa-i formeze copilului deprinderide comunicare politicoasa, fara a-i da ocazia sa le exerseze din proprie initiativa si sa le constientizeze.
Un alt aspect care uneori scapa din vedere parintilor atunci cand isi educa copiiieste acela ca ei ii pregatesc sa se poata adapta doar la conditiile sociale actuale. „Pe copilul meu cand va fi mare, am sa-l fac avocati". Putem avea certitudinea ca peste 20 de ani meseria pe care ne-o dorim pentru copilul nostru va mai fi de actualitate sau, mai mult decat atat, va mai exista? Putem sti ce meserii se vor mai naste pestecateva decenii? Cum il pregatim pentru ziua de maine?