Oricand se afla un bebelus in apropiere, trebuie sa se gaseasca cineva sa il avertizeze pe micutul care de abia gangureste ca o sa fie mancat tot de scumpic ce e sau ca o sa-i fie muscate degetelele sau ca o sa-i fie mancata alta parte a corpului de simpatic ce e el sau ea. Conversatii similare se intampla si cand catelusii sunt prin preajma, comportamentul fiind similar cu cel aratat in preajma bebelusilor.
Si pana la urma care-i treaba? De ce tot vrem sa mancam sau sa muscam lucruri mici si plapande? Oamenii de stiinta au venit cu doua teorii. Prima se refera la scurtcircuitarea zonelor in care se afla centrii nervosi care tin de placere. Cand femeile prind un degetel al bebelusului au tendinta sa-l „pape”, atunci declansandu-se un val de dopamina care le invadeaza tot corpul, exact ca atunci cand mancam diferite feluri de mancare delicioase. Frumusetea iesita din comun e legata de dopamina si de prezenta sa in sistem in cantitati mari, de unde si dorinta de a pune lucruri mici in gura.
A doua explicatie tine de o anumita forma de joaca de-a muscatul, o manifestare comuna tuturor mamiferelor si care face parte din caracteristicile primare. Multe animale isi musca incet puii sau se joaca cu ei si le tot musca foarte fin anumite parti ale corpului in joaca pentru a-i stimula si a-i obosi. Nu se stie de ce fac acest lucru, dar acest comportament a fost observat doar intre aliati. Ai nevoie de foarte multa incredere sa lasi mana in gura cuiva si sa te muste, insa comportamentul acesta poate creste spatiul social al fiecaruia, de unde si atasamentul emotional resimtit fata de partenerul care e implicat in acest joc cu tenta sexuala.