Bolnavul, "salvat" calmat prin disparitia simptomelor acute continua sa se perfectioneze in constructia "barajelor" si astupa cu acuratete bresele facute de medicamente. De aceea provoaca revenirea bolii, inchizand din nou albiile energetice in propriul organism. Cum, in ce fel se inchid canalele energetice in corpul uman, va fi subiectul unor discutii ulterioare cand vom analiza caracterul si mijloacele de difuzare a energiei prin canale. Sa adaugam doar, pentru a termina intr-o nota optimista, ca organismul nostru este construit foarte intelept si nu se da batut cu una cu doua.
Cand curgere a energiei printr-un oarecare canal se micsoreaza sensibil, in organism se constituie cai de ocolire - colateralele. Ele deservesc organul sau sistemul bolnav, asigurand livrarea energiei. Anatomia omului din punctul de vedere al energiei Energia "vede" corpul fizic al omului in unitatea armonica a tuturor organelor si sistemelor. Toate sunt legate intre ele. Nu exista un organ, o celula, fie ea si cea mai mica din organismul uman in care sa nu se evidentieze toate celelalte parti si nici celule. Energia universala primordiala, care ea insasi reprezinta totul, transmite si fixeaza orice informatie intr-un obiect indiferent de complexitatea lui, fara sa piarda macar o farama din ea.
Corpul omenesc a crescut dintr-o singura, unica, celula-ou. Celulele s-au divizat, s-au specializat, s-au delimitat formand in constructia anatomica a omului organele corpului, cu totul diferite dupa relatiile lor functionale. Dar memoria primei surse, unice, ramane, oricat de departe unul de altul s-ar afla ulterior organele, legate de-acum la exterior doar prin fluxul sanguin unic care spala totul in corpul nostru.
Asa si sangele se schimba si este greu de crezut ca aceleasi elemente formative ale sangelui in scurta lor viata reusesc sa ajunga prin toate punctele corpului nostru pentru a le reuni informational. Totusi aceste legaturi exista si in anumite momente ele se releva clare si distincte.
Sa ne adresam acum modelului in care este prinsa sugestiv, exemplar, natura energetica a omului si caracterul relatiilor reciproce dintre organele interne. Pe baza lui s-au nascut si s-au dezvoltat metodele practice ale terapiei chineze tigun, metodele de cercetare si reglare a energiei omului, pentru realizarea si mentinerea sanatatii. Conform acestui model in organismul uman se evidentiaza cinci perechi de organe principale compacte si cavitare: inima si intestinul subtire, splina - pancreasul si stomacul, plamanii si intestinul gros, rinichii si vezica urinara, ficatul si vezica biliara. Fiecare dintre aceste zece organe in afara de functiile fiziologice de baza este investit si cu un soi de viata interioara, cu un caracter propriu, cu o inclinatie fata de o anumita culoare, miros, anotimp, forta naturala in cele din urma. O asemenea abordare exemplara a organelor omului si interpretare a activitatii lor vitale dincolo de limitele functionalitatii practice, permit apropierea de ideea ca totul in aceasta lume este viu si de aceea organismul omului este compus din entitati vii, ce-si traiesc viata intre hotarele corpului omenesc, in pace si intelegere sau in dezbinare si conflict.
Specialistul va spune: "Inima este un organ musculo-cavitar care primeste sangele in trunchiurile venoase ce patrund in ea si il pompeaza (trimit) in sistemul arterial". Omul care gandeste figurativ va adauga ca pentru inima este caracteristic schimbul rapid de emotii ca inima contine ratiunea umana, ca raspunde de reglarea si distribuirea energiei. Inima guverneaza constiinta, memoria, gandirea; in ea se pot instapani teama si bucuria. Disfunctiile din activitatea inimii se manifesta prin schimbarea culorii fetei (pielea se inroseste, paleste) – acestea sunt reactii rapide. Cheia aflata mereu in functiune limba poate fi roz, urne da, sau poate fi uscata, plesnita, acoperita de o falsa membrana, poate fi mobila si usoara sau grea, miscandu-se cu dificultate. De aceea si vorbirea este in legatura cu activitatea inimii. Elementul primordial, focul, s-a aprins cu o rosie culoare si i-a dat inimii viata. Intestinul subtire - organ cavitar care se afla in relatie cu inima si la fel de dator focului pentru inceputul vietii sale. in responsabilitatea lui sunt functiile digestive. Intestinul subtire primeste alimentele din stomac, le transforma absorbind substantele nutritive pentru o prelucrare ulterioara iar restul il distribuie intre intestinul gros si vezica urinara.
Splina - pancreasul.
La acest nivel s-au adunat, sub stapanirea unui singur flux de energie, doua organe cu totul diferite prin relatiile lor functionale si anatomice.
Unul din ele este in esenta un mare nod limfatic in calea traseului sanguin cu functia complementara de cimitir al corpusculilor sanguini rosii (eritrocite) - celalalt-glanda a sistemului digestiv ce secreta sucul pancreatic in duoden si insulina in sange, pentru reglarea continutului de zahar in sange. Ambele sunt plasate langa stomac in regiunea subcostala stanga. Dupa terapia - tigun, splina pancreasul administreaza transportul si digerarea hranei obtinand din ea energie. Energia acestui organ regleaza cantitatea de umiditate in chiar canalele energetice, controleaza sangele, reglandu-l prin curatare si alimentare. Mentine sangele in interiorul vaselor sanguine . facand sa se realizeze circulatia sangelui fara hemoragii interne. Splina - pancreasul conduc muschii formand trupul omului, constitutia lui si fortele fizice. Cheia starii splino - pancreasului se afla in gura, in sensibilitatea gustativa in secretia salivara.