Trezitul de dimineata

Este o vorba, la noi in popor, cine se trezeste de dimineta, departe ajunge. La naiba! Cred ca eu, sunt cea mai lenesa persoana dintre toti. Eu ma trezesc de dimineata, o duc pe cea mare la gradinita, si dupa ce ma intorc, ma pun iar la somn, cu cea mica. Asa ca eu sigur nu o sa ajung prea departe, dupa zicala asta.:))). Niciodata nu mi-a placut, sa ma trezesc de dimineata. Nici cand mergeam la scoala, nici cand am inceput sa merg la munca. Cu atat mai putin  dupa ce au aparut si copiii.
       
La scoala, ma trezeam la ora 6, sau 7, depinde de la cat aveam ore. Imi era asa de greu sa ma trezesc, poate si pentru ca eu am un somn, mai agitat, ma trezesc la orice zgomot. Dar, nici nu mai dormeam de amiaza, fiindca nu aveam cand. Apoi la facultate, ma mai scoteam, fiindca nu eram obligata sa merg la cursuri, asa ca doar dupa masa mergeam la scoala. Dimineata, mergeam doar daca era musai. Apoi am inceput lucrul, si eram obligata sa ma trezesc tot la 7, 7 jumate. Si ajungeam acasa dupa 17. Unde sa mai dorm de amiaza? Fa curat, mancare, baie… Ma puneam seara in pat si eram terminata.
      
Apoi, au aparut fetele, si nu mai apucam sa dorm nici cat inainte. Cand erau mici, se trezeau constant noaptea si eram obligata sa dorm cu ele de amiaza. Acum, mi-am cam iesit din mana, nu se mai trezesc noaptea, dar nici de amiaza nu mai prea doarme cea mare. Asa ca repet, trezitul de dimineata nu e pentru mine. Dar trebuie sa-l fac  sa fie pentru mine, chiar daca nu imi place.